O persoană citește descrierea unui serviciu, găsește paragraful de care are nevoie și decide să treacă la o limbă în care se simte mai confortabil. Dacă selectorul o trimite înapoi la pagina principală, nu primește o traducere, ci trebuie să caute din nou. Pentru noi, acesta este testul esențial al unui site multilingv: continuă conversația cu vizitatorul după schimbarea limbii?
Începeți cu o hartă a corespondențelor
Înainte de traducere, merită să întocmiți o listă a paginilor și să stabiliți corespondențele dintre ele. Versiunile aceluiași serviciu, ale aceluiași articol și ale aceleiași pagini despre studio trebuie să formeze grupuri clare. Un identificator comun al materialului este mai practic decât presupunerile bazate pe un titlu asemănător: după o adaptare firească, titlul se poate schimba considerabil.
Verificarea se poate face ușor în arhiva jurnalului: deschideți un anumit material, schimbați limba și asigurați-vă că s-a păstrat subiectul, nu doar aspectul vizual. Apoi merită să parcurgeți drumul în sens invers. Este un scenariu scurt, dar scoate la iveală corespondențele pierdute mai bine decât numărarea stegulețelor din antet.
Traducerea nu se încheie cu textul principal
Un titlu și câteva paragrafe nu transformă încă pagina într-o versiune lingvistică completă. Legendele imaginilor, butoanele, mesajele formularelor, denumirile secțiunilor, explicațiile selectorului de sunet și textul pentru închiderea unei ferestre de dialog fac și ele parte din conversație. Când acestea schimbă brusc limba, vizitatorul trebuie să facă singur legătura între părțile interfeței.
Împărțim lista de verificare editorială în conținut și stări funcționale. În prima parte verificăm sensul, termenii și tonul. În a doua deschidem meniul, mesajul de eroare, galeria și elementele auxiliare. Pentru formulare, este utilă o analiză separată a mesajelor care ajută la corectarea unei erori. Și aceste replici scurte trebuie traduse, nu lăsate pe mai târziu.
Denumirea limbii contează mai mult decât un simbol decorativ
Un steguleț poate fi un reper vizual familiar, dar reprezintă o țară, nu întregul spațiu al unei limbi. De aceea, alături trebuie să apară denumirea limbii, de preferat scrisă în limba respectivă. Opțiunea selectată trebuie să fie vizibilă fără a trece cursorul peste ea, iar lista trebuie să se poată deschide și de la tastatură.
Verificăm denumirile lungi pe un ecran îngust, fără să le comprimăm în abrevieri ilizibile. Dacă lista nu încape, este mai bine să îi oferim o zonă de derulare controlată decât să acoperim cu ea butoane importante. Puteți citi mai multe despre această metodă de verificare în articolul despre navigarea de la tastatură și indicatorul vizibil de focalizare.
Două marcaje tehnice cu roluri diferite
W3C recomandă declararea limbii principale prin atributul lang al elementului html, iar fragmentele în alte limbi trebuie marcate separat. Astfel este descrisă limba conținutului.
Potrivit recomandărilor Google, fiecare versiune lingvistică indică spre ea însăși și spre versiunile corespondente prin URL-uri complete; legăturile dintre versiuni trebuie să fie reciproce.
Verificăm aceste setări separat de experiența oamenilor: o listă tehnică corectă nu va repara un buton care duce în locul greșit. Și invers, un selector comod nu înlocuiește adresele și metadatele consecvente. Aceste măsuri nu reprezintă o promisiune de indexare sau de ocupare a unei anumite poziții în căutări.
Actualizarea unui material privește toate versiunile
După lansare, este important să nu împărțim site-ul în mai multe ediții cu niveluri diferite de actualitate. Când se schimbă descrierea unui serviciu, o informație de contact sau o explicație esențială, avem nevoie de o scurtă listă a versiunilor lingvistice de verificat. Data actualizării ar trebui să reflecte o intervenție editorială reală, nu doar o nouă generare a site-ului.
Ordinea noastră practică este simplă: mai întâi stabilim conținutul, apoi actualizăm toate versiunile corespondente, verificăm trecerile dintre ele și abia după aceea publicăm întregul pachet. Astfel, traducerea rămâne parte a muncii la site, nu un strat decorativ. Un rezultat bun se simte fără să iasă în evidență: persoana alege o altă limbă și continuă de unde a rămas.